În regulile de bază în ceea ce privește o bună interacțiune cu copilul, mulți părinți nu se regăsesc sau nu știu cum să le adapteze în funcție de propria personalitate. Și tu ai întâmpinat astfel de probleme sau încă simți că nu ai găsit o rezolvare pentru acestea? Atunci te afli în locul potrivit. În rândurile următoare, vom vorbi despre tipuri de relații părinte-copil astfel încât să vă puteți da seama în care dintre aceste categorii vă regăsiți și să vă puteți ajusta comportamentul în funcție de ele.

1. Relația sigură este primul tip de relație părinte-copil despre care vom discuta în următoarele momente. Acest tip de relație îi conferă siguranță și protecție copilului, care va dezvolta încredere pentru părinții săi. Un părinte care se încadrează în această categorie își petrece un timp îndelungat alături de copilul său, este răbdător cu acesta, nu impune prea multe reguli pentru a nu lua libertatea copilului și îi permite acestuia să crească într-un mediu armonios. În urma unei astfel de relaționări, copilul se va dezvolta sănătos, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic și va oferi, la rândul său, siguranță și înțelegere celor cu care va intra în contact.
Sfaturi: copilul primește dragostea de care are nevoie din partea părinților, îi sunt îndeplinite nevoile și dorințele, dar trebuie să îi permită acestuia să ia și singur decizii.
2. Relația ezitantă este o categorie care nu aduce avantaje în relaționarea cu copilul. Ea caracterizează o anumită categorie de părinți care nu acordă prea multă atenție copilului, nu îndeplinesc nevoile acestuia, își petrec foarte puțin timp cu aceștia. În acestă situație, copilul trebuie să învețe să devină independent, să își gestioneze singur problemele de la o vârstă fragedă, ceea ce ar putea periclita buna dezvoltare a acestuia. El devine retras, irascibil, incapabil de a relaționa cu cei din jurul său, nu poate să lucreze într-o echipă fiind obișnuit să se bazeze doar pe forțele proprii. Dar chiar și în această situație, pe măsură ce acesta crește, va învăța să se adapteze și să se dezvolte armonios, chiar dacă nu a regăsit aceste caracteristici în sânul propriei familii.
Sfaturi: copilul are nevoie de dragoste și atenție din partea părinților. Este foarte important ca acesta să își facă timp pentru a-și petrece timp cu copilul său, astfel încât acesta să nu se simtă neglijat.
3. Relația ambivalentă este o categorie care întrunește caracteristicile celor două tipuri de relații menționate anterior. Părintele are momente când îi acordă toate atenția sa copilului, participă la îndeplinirea nevoilor acestuia, dar și momente care nu îi permit să se implice atât de mult în viața copilului. Ca o posibilă cauză a acestui comportament ambivalent, ar putea fi locul de muncă. În această situație, copilul va dezvolta un comportament emotiv și va avea dificultăți în înțelegere semnalele primite de la cei din jurul său. Va avea tendința de a se atașa de persoanele nepotrivite pentru a primi dragostea de care avea nevoie atunci când părintele nu a fost prezent pentru a i-o oferi.
Sfaturi: părintele trebuia să aibă în vedere faptul că transmite mesaje neclare copilului care nu știe cum să reacționeze atunci când părintele îi acordă toată atenția sa, dar și atunci când acesta nu îi poate fi alături. Părintele trebuie să găsească o cale de mijloc prin care să își îndeplinească și sarcinile de la locul de muncă, dar să se implice și în viața copilului.
4. Relația dezorganizată este ultimul tip de relație părinte-copil despre care vom discuta. În această situație, părintele este complet absent din viața copilului, iar acesta este obișnuit cu lipsa părintelui din viața sa. Această categorie de părinți este considerată cea care prezintă diverse afecțiuni psihologice. Copilul dezvoltă diferite mecanisme de apărare, precum tendința permanentă de a vorbi cât mai repede și de a face cât mai dificilă înțelegerea mesajului transmis. Aceste mecanisme nu îi permit o bună integrare în societate și îi vor îngreuna parcursul în a stabili legături de lungă durată cu cei din jurul său.
Sfaturi: în această situație, părintele trebuie să apeleze la ajutorul unei persoane care să îi faciliteze rezolvarea problemelor personale, dar care să îl ajute să își clădească o bună relație cu copilul său. Treptat, părintele va reuși să recâștige încrederea copilului și îi va permite să se dezvolte armonios.