Categorii de relații părinte-copil

În regulile de bază în ceea ce privește o bună interacțiune cu copilul, mulți părinți nu se regăsesc sau nu știu cum să le adapteze în funcție de propria personalitate. Și tu ai întâmpinat astfel de probleme sau încă simți că nu ai găsit o rezolvare pentru acestea? Atunci te afli în locul potrivit. În rândurile următoare, vom vorbi despre tipuri de relații părinte-copil astfel încât să vă puteți da seama în care dintre aceste categorii vă regăsiți și să vă puteți ajusta comportamentul în funcție de ele.

1. Relația sigură este primul tip de relație părinte-copil despre care vom discuta în următoarele momente. Acest tip de relație îi conferă siguranță și protecție copilului, care va dezvolta încredere pentru părinții săi. Un părinte care se încadrează în această categorie își petrece un timp îndelungat alături de copilul său, este răbdător cu acesta, nu impune prea multe reguli pentru a nu lua libertatea copilului și îi permite acestuia să crească într-un mediu armonios. În urma unei astfel de relaționări, copilul se va dezvolta sănătos, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic și va oferi, la rândul său, siguranță și înțelegere celor cu care va intra în contact.
Sfaturi: copilul primește dragostea de care are nevoie din partea părinților, îi sunt îndeplinite nevoile și dorințele, dar trebuie să îi permită acestuia să ia și singur decizii.
2. Relația ezitantă este o categorie care nu aduce avantaje în relaționarea cu copilul. Ea caracterizează o anumită categorie de părinți care nu acordă prea multă atenție copilului, nu îndeplinesc nevoile acestuia, își petrec foarte puțin timp cu aceștia. În acestă situație, copilul trebuie să învețe să devină independent, să își gestioneze singur problemele de la o vârstă fragedă, ceea ce ar putea periclita buna dezvoltare a acestuia. El devine retras, irascibil, incapabil de a relaționa cu cei din jurul său, nu poate să lucreze într-o echipă fiind obișnuit să se bazeze doar pe forțele proprii. Dar chiar și în această situație, pe măsură ce acesta crește, va învăța să se adapteze și să se dezvolte armonios, chiar dacă nu a regăsit aceste caracteristici în sânul propriei familii.
Sfaturi: copilul are nevoie de dragoste și atenție din partea părinților. Este foarte important ca acesta să își facă timp pentru a-și petrece timp cu copilul său, astfel încât acesta să nu se simtă neglijat.
3. Relația ambivalentă este o categorie care întrunește caracteristicile celor două tipuri de relații menționate anterior. Părintele are momente când îi acordă toate atenția sa copilului, participă la îndeplinirea nevoilor acestuia, dar și momente care nu îi permit să se implice atât de mult în viața copilului. Ca o posibilă cauză a acestui comportament ambivalent, ar putea fi locul de muncă. În această situație, copilul va dezvolta un comportament emotiv și va avea dificultăți în înțelegere semnalele primite de la cei din jurul său. Va avea tendința de a se atașa de persoanele nepotrivite pentru a primi dragostea de care avea nevoie atunci când părintele nu a fost prezent pentru a i-o oferi.
Sfaturi: părintele trebuia să aibă în vedere faptul că transmite mesaje neclare copilului care nu știe cum să reacționeze atunci când părintele îi acordă toată atenția sa, dar și atunci când acesta nu îi poate fi alături. Părintele trebuie să găsească o cale de mijloc prin care să își îndeplinească și sarcinile de la locul de muncă, dar să se implice și în viața copilului.
4. Relația dezorganizată este ultimul tip de relație părinte-copil despre care vom discuta. În această situație, părintele este complet absent din viața copilului, iar acesta este obișnuit cu lipsa părintelui din viața sa. Această categorie de părinți este considerată cea care prezintă diverse afecțiuni psihologice. Copilul dezvoltă diferite mecanisme de apărare, precum tendința permanentă de a vorbi cât mai repede și de a face cât mai dificilă înțelegerea mesajului transmis. Aceste mecanisme nu îi permit o bună integrare în societate și îi vor îngreuna parcursul în a stabili legături de lungă durată cu cei din jurul său.
Sfaturi: în această situație, părintele trebuie să apeleze la ajutorul unei persoane care să îi faciliteze rezolvarea problemelor personale, dar care să îl ajute să își clădească o bună relație cu copilul său. Treptat, părintele va reuși să recâștige încrederea copilului și îi va permite să se dezvolte armonios.

De ce este importantă interacțiunea părinte-copil?

În momentul în care o familie se decide să aducă pe lume un copil, aceasta nu este responsabilă numai de asigurarea unor condiții optime de supraviețuire, ci și de buna educare a acestuia. Cum îi pot asigura părinții o bună educație copilului? Răspunsul sună destul de simplu și este bine cunoscut de mulți dintre voi, dar puțin reușesc să ajungă la un rezultat pozitiv. Este vorba despre o bună interacțiune între părinte și copil.

De ce este atât de important ca părinții să stabilească relații sănătoase cu copiii lor?

În fruntea avantajelor, se regăsește capacitatea crescută de adaptare, în mediul exterior, a copilului, care va trebui să se descurce în absența părinților. Chiar dacă aceștia nu vor mai fi prezenți să îi îndrume pașii, educația și interacțiunea cu părinții sunt cele care îi vor influența un procent mare din deciziile apărute pe parcursul vieții. Spre exemplu, un copil care a fost crescut cu dragoste și înțelegere, va dezvolta abilități asemănătoare în societate și în relația cu cei din jurul său. Totodată, un copil crescut în mijlocul certurilor va avea tendința de a răspunde ofensiv tuturor întrebărilor sau provocărilor apărute în viața acestuia.

Un alt motiv pentru care interacțiunea dintre părinte și copil are un impact major este reprezentat de gestionarea situațiilor și a relațiilor stresante. Atunci când un copil întâlnește în sânul familiei iubire, înțelegere, stabilitate, el are tendința de a extinde această stabilitate și la nivel emoțional și social pentru a genstiona optim fiecare încercare a vieții.

Dezvoltarea mentală, socială și lingvistică sunt doar un mic beneficiu al relațiilor sănătoase în cadrul familiei. Copiii își vor asuma mai multe riscuri, fiind mai optimiști și totodată capabili să gestioneze eventualele situații neplăcute ce pot să apară pe parcurs, cum ar fi cand parintii prind copii pe site-uri de filme porno.

Acum că am văzut care sunt avantajele stabilirii unei bune relații între părinte și copil, cum putem stabili o bună relație cu copilul nostru și cum să ne adaptăm în funcție de diferitele stadii de dezvoltare ale acestuia?

Comportamentul părinților față de copil trebuie să se adapteze și să se muleze în funcție de nevoile fiecărui copil, dar și în funcție de diversele etape ale vieții acestuia.

În primele luni de viață, primează necesitățile fiziologie ale copilului, precum foame, sete, somn. Dedicarea părinților pentru a satisface acestei nevoi sunt îndeajuns pentru a stabili o bună relație cu bebelușul. De asemenea, foarte importantă este considerată prima interacțiunea a nou-născutul, care poate să dezvolte sentimente precum iubire și siguranță față de mamă sau îngrijitorul primar încă din primele minute de viață.

Următoarea etapă este reprezentată de copilărie și se manifestă atunci când copilul începe să se integreze în societate. În această fază, atenția părinților este direcționată către comportament, limbaj și atitudine, atât a lor, cât și a copilului. Este bine știut faptul că, în primii ani de viață, copilul preia din gesturile și limbajul părinților, astfel încât aceștia au un rol determinant în buna dezvoltare a acestuia și integrarea lui în societate.

Cea de a treia etapă este reprezentată de preșcolar. Există mai mult strategii în buna educare a copilului în această fază, dar ideal ar fi ca aceste strategii să fie adaptate în funcție de diversele situații la care sunt supuși părinții. Există momente când părinții trebuie să fie autoritari, ceea ce permite copilului să deprindă abilități precum respectul față de cei din jurul său. În alte situații, fiind permisivi, îi permit copilului să ia decizii proprii și să desprindă singuri  învățături din neplăcerile ce apar pe parcurs.

O altă etapă cu un impact major asupra copilului este vârsta școlară. În această fază, copilul învață să ducă interacțiunea cu părinții la un alt nivel, și anume interacțiunea cu viitorii colegi. Deși copilul tinde să se desprindă de părinți pentru a se cunoaște mai bine pe sine, dar și alți oameni, relația cu părinții rămâne una foarte importantă și care continuă să impacteze major deciziile copilului. Adolescente de obicei invata din videoclipurile muzicale sau din filme xxx cum sa faca sex cat mai sigur.

Adolescența este o etapă tumultoasă în viața copilului și reprezintă etapa când părintele trebuie să înțeleagă nevoile și schimbările prin care copilul său trece. El trebuie să îi ofere ajutorul său, dar trebuie să îi ofere și libertatea necesară pentru a se exprima și a lua singur decizii.

Ultima fază este reprezentată de adult. În această etapă, interacțiunea părinte și copil-adult ar trebuie să fie mai ușoară și permite stabilirea unor relații mai închegate.

Reguli în interacțiunea părinte-copil

Pentru ca un copil să se dezvolte armonios, să stabilească relații sănătoase cu cei din jurul său și să se adapteze cu ușurință, acesta trebuie să primească o bună educație din partea părinților și să stabilească o relație pozitivă cu aceștia.

Există câteva reguli care îi permit părintelui să stabilească relații sănătoase cu copilul, și anume:

  1. Comunicarea și interacțiune

 Este foarte important ca părintele să profite de fiecare ocazie și oportunitate care i se oferă să interacționeze cu copilul său pentru a se apropia de acesta și a influența relația dintre aceștia într-un mod pozitiv.

Prin interacțiune, părintele îi permite copilului să descopere ceea ce îi place sau îi displace acestuia, câteva reguli care ajută familia să trăiască într-un mediu armonios.

În ceea ce privește comunicarea, este foarte important modul cum este livrat mesajul către copil. Trebuie să i se vorbească pe înțelesul acestuia, mai ales în primii ani de viață, cu calm și înțelegere. De asemenea, părinții trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, deoarece copilul are nevoie de timp pentru a învăța lucrurile și activitățile care nouă ni se par obișnuite.

  • Reguli

Cum am precizat anterior, în urma interacțiunii și comunicării cu copilul, este important să i se aducă la cunoștință și câteva reguli care să asigure ordinea și liniștea. De asemenea, nu trebuie să stabilească prea multe reguli, deoarece poate să genereze un comportament “de retragere” din partea copilului.

  • Soluționarea neînțelegerilor

Conflictele și neînțelegerile sunt un subiect foarte discutat în ceea ce privește interacțiunea dintre părinte și copil. Trebuie avut în vedere faptul că rezolvarea cu calm a conflictelor este de preferat în locul pedepselor. De cele mai multe ori, pedepsele sunt înțelese în mod eronat de către copil, motiv pentru care îi pot influența în mod negativ comportamentul, atât față de părinți, cât și în societate. Soluționarea conflictelor reprezintă cea mai bună metodă de a trata situațiile neprevăzute care apar pe parcursul copilăriei, și nu numai.

  • Diverse activități care pot îmbunătăți relația părinților cu copiii

Pentru a stabili o relație puternică între părinți și copiii, este necesar ca aceștia să petreacă un timp cât mai îndelungat împreună. Care sunt activitățile care ne pot apropia de copiii noștri și care denotă afecțiunea noastră pentru ei? Este o listă destul de lungă de activități care se încadrează la acest capitol, dar și de mici gesturi care pot să încline balanța în favoarea unei bune relaționări între aceștia.

Cel mai simplu gest care apropie părintele de copilul său este îmbrățișarea ca aceasta sa vada filmari cu continut erotic ca de exemplu pe futai pentru ca totul este perfect natural. Aceștia își pot îmbrățișa copiii în fiecare dimineață, pentru a simți dragostea și aprecierea din partea părintelui încă de la începutul zilei. Părinții își pot îmbrățișa copiii de fiecare dată când simt nevoia. Nu numai că este un gest care denotă iubire și înțelegere, dar ajută și la buna dezvoltare psihică și fizică a copilului. Pe măsură ce copilul ajunge în fazele mai avansate de dezvoltare, precum vârsta școlară sau adolescentul, îmbrățișările pot fi jenante, mai ales în faza colegilor și a prietenilor. În această situație, este foarte important ca părintele să îi acorde spațiul de care are nevoie pentru a nu se simți încătușat în propria familie. Totodată, este important să îl facem să înțeleagă că aceste gesturi sunt absolut normale pentru a-ți arăta dragostea față de cel de lângă tine. Acest proces de înțelegere nu trebuie grăbit sau forțat, ci lăsat să evolueze în funcție de necesitățile și dorințele copilului.

Un alt pas care apropie copilul de părinte este râsul. Deși părinții iau foarte în serios creșterea și educarea copilului, aceștia nu trebuie să uite să se relaxeze și să petreacă timp cu copilul povestind întâmplări amuzante. Nimic nu apropie copilul mai mult de părinte decât sinceritatea, dar și cunoașterea unor întâmplări care să le demonstreze copiilor că și părinții au perioade când greșesc sau când generează situații hilare, dar care știu să gestioneze astfel de întâmplări.

Joaca sau activitățile în aer liber apropie foarte mult părintele de copil, deoarece îi permit acestuia să se relaxeze, să încalce câteva reguli și să se simtă bine alături de cei care i-au dau viață și îl iubesc nemăsurat.

Părintele trebuie să fie constant prezent în viața copilului și să nu grăbească dezvoltarea acestuia. Atunci când părinții sunt constant grăbiți, nu își găsesc locul, îi trasmit copilului  o stare de agitație și va considera că acesta este un comportament normal față de cele mai simple situații ce apar pe parcursul vieții. De asemenea, pentru a se simți prețuit este important să închidem telefonul mobil sau televizorul care ar putea să ne distragă atenția de la timpul petrecut cu aceștia.

Dacă puteți urma o parte din aceste sfaturi, fără îndoială, relația dumneavoastră cu copilul/copiii se va îmbunătăți, le va permite să se dezvolte armonios într-un mediu iubitor și plăcut și îi va ajuta în stabilirea relațiilor cu cei din jurul lor.